Parlamentul britanic s-a format ca instituţie atunci când a avut un rol de control al cheltuielilor regelui. Embrionul a apărut în 1295, când Eduard I a convocat "Magnum Concilium" pentru a obţine o legiferare a contribuţiei tuturor stărilor la bugetul aflat în pană de bani. Putem considera că începutul democraţiei este legat de bani şi marchează "startul" datoriilor suverane.

Cum percep părinţii fondatori ai Americii relaţia dintre de­mocraţie şi bani?

"Cred că instituţiile bancare sunt mai periculoase decât ar­matele invadatoare. Dacă poporul american va permite băncilor private să controleze moneda, băncile şi corporaţiile din jurul lor vor spolia oamenii de avutul lor şi copiii lor vor ajunge pe străzi" – scria Thomas Jefferson.

Benjamin Franklin explica re­voluţia din coloniile americane astfel: "Refuzul Regelui George al III-lea de a permite coloniilor să opereze un sistem monetar onest, care elibera omul de rând din ghearele manipulatorilor financiari, a fost, probabil, cauza primară a revoluţiei".

S-au schimbat în esenţă mecanismele care pun în mişcare sau care blo­chează societatea? Politica func­ţionează cu bani, are o foame nes­tă­vi­lită de fonduri. Statul se împrumută pentru a-şi onora facturile şi a asigura promisiunile electorale ale celor care ajung la butoanele puterii. În ultimele decenii, politicienii au ales un drum simplu să găsească bani: pentru finanţarea deficitelor emisia de obligaţiuni de stat care sunt, în opi­nia cumpărătorilor, cele mai si­gu­­re investiţii. Simplu, dar… periculos. Bula datoriilor de stat a ajuns în prag de explozie. Nu doar în Europa, ci şi în Statele Unite. Depozitul cel mai de încredere – bonurile de tezaur emise de Guvernul SUA – a de­ve­nit nesigur, în cascadă, toate in­ves­ti­ţi­i­le în asemenea instrumente decât în rangul de încredere. Banca Centra­lă Europeană încearcă să