Sectorul public n-a renuntat inca la programul construirii unor "locuinte accesibile". Mai exact: ceva mai accesibile. In traducere: pe care sa le poata cumpara si cativa dintre romanii cu venituri modeste. Toate bune, numai ca lucrurile se complica dureros atat in zona finantarii, cat si in hatisurile juridice legate de terenuri. Multe dintre primariile care viseaza sa dezvolte proiecte de locuinte sociale n-au bani si cauta cu disperare investitori. Dar gasesc greu.
Piata locuintelor, socotita de multi analisti infloritoare, sufera inca din cauza repartizarii mult prea inegale a banilor in societatea romaneasca. Vanzatorii tin la pret, se arunca la sume exagerate, dar nu totdeauna le si le capata. Intre preturile afisate si preturile de tranzactii sunt diferente mari. Fiindca, in general, puterea de cumparare a romanilor creste incet. Exista o zona cu bani multi; dar cei mai multi romani n-au bani sa-si cumpere case la preturile pietei.
Totusi, locuinta continua sa fie o investitie rentabila. Inca din anii '90, in timp ce puterea de cumparare a leului a scazut, pe fondul unei inflatii galopante, cei ce au avut bani si au cumparat o casa ori mai multe au castigat. Casele au intrat in jocul speculatiilor. S-au facut bani multi din cumparari si vanzari de case. Din nefericire, aceasta bursa a locuintelor a dus la o crestere fabuloasa a preturilor. Casele, in Romania, indeosebi apartamentele de lux, au ajuns sa fie mai scumpe decat in alte tari, chiar si dintre cele dezvoltate.
Sigur, accesul liber si neingradit la locuinta este un drept al fiecarui cetatean. Plus obligatia ca statul sa incurajeze dezvoltarea constructiei de locuinte. Numai ca se naste o intrebare cardinala: cine sa plateasca?
In Romania, pretul caselor a devenit prohibitiv pentru cea mai mare parte a populatiei. In acest context, o solutie este sprijinirea eforturilor prim