Colonel doctor Gheorghe Anghel, şeful Clinicii de oftalmologie de la Spitalul Clinic Militar Central "Carol Davila", explică boala ochiului numită glaucom.

Glaucomul pe bună dreptate este o sperietoare. Poate să-l transforme pe bolnav într-un orb. Şi mai este o pacoste, glaucomul frecvent nu-şi semnalează clar prezenţa şi distruge nervul optic. Doar glaucomul acut dă alarma prin dureri mari. Glaucomul se poate explica simplu: există o presiune mare în ochi, o hipertensiune oculară, care se finalizează prin atrofierea nervului optic. Ei bine, această sporire a presiunii din ochi se naşte din lichidul prezent în umorul apos din ochi.

Acest prea mult lichid nu se mai poate elimina în bune condiţii. Astfel, presiunea în ochi creşte. Explică această boală gravă de ochi. Retina este o placă fotografică a aparatului de luat vederi care este ochiul. Retina are pe suprafaţa ei o mulţime de celule vizuale. Din fiecare celulă vizuală pleacă nişte firişoare de nerv, care se unesc în marele nerv optic. Se poate face asemănarea cu liţele care alcătuiesc un cablu. Creşterea presiunii în ochi, prin acumularea de surplus de lichid neevacuabil, strangulează aceste firişoare nervoase urmate de distrugerea lor. Apar scotoame, pete negre în vedere, şi finalul este înmulţirea acestor pete. Consecinţa este orbirea.

Glaucomul este o boală parşivă, care se strecoară pe tăcute. De aceea, după vârsta de 50 de ani, controalele la ochi trebuie făcute mai frecvent. În glaucom, tratamentele sunt şi medicamentoase, prin picături puse în ochi, fie prin intervenţii cu laser sau conform regulilor chirurgiei oftalmologice. Terapiile au toate următoarele ţinte: să scadă cantitatea de umor apos, adică de lichid în ochi, pentru a nu exista o presiune oculară prea mare şi a doua miză este să crească posibilitatea de evacuare a acestui plus de umor apos în ochi. Pică