La sfirsitul saptaminii trecute, vineri 20, simbata 21 si duminica 22 octombrie, la Institutul de Arhitectura „Ion Mincu“ din Bucuresti a avut loc Congresul Uniunii Mondiale a Arhitectilor. Tema dezbatuta, Genius loci, a vizat raporturile dintre traditiile locale si globalism in arhitectura moderna, in special in regiuni precum Europa Est-Centrala si Orientul Apropiat. Au participat arhitecti pretigiosi din numeroase tari ale lumii. Deschiderea festiva s-a consumat la Palatul Cotroceni, unde participantilor li s-a adresat din partea inaltei institutii-gazda, Sorin ALEXANDRESCU, consilier prezidential. Textul sau poate fi citit in continuare…
Doamnelor si domnilor,
Nefiind arhitect, m-am gindit sa va scriu, in loc de o asa-zisa comunicare, o simpla scrisoare. Iat-o.
Congresul dvs. incepe intr-un loc facut, parca, sa fie obiectul congresului dvs. Sint, desigur, si alte locuri in Rominia atinse de geniul sau himera unui stil neoromanesc, dar Palatul Cotroceni a fost locul Cantacuzinilor inainte de-a fi devenit locul neobrancovenismului. Aici originalul si imitatia se ating precum istoria si fictiunea, atit de strins intertextualizate incit e anevoie a le distinge. Din casele Cantacuzinului au ramas doar hrisoave si pisanii, reproduse prin documente, azi doar de hirtie, nu de piatra, cum odata vor fi fost, in timp ce lucrarile arhitectilor moderni inca le vedem, le citim fixate in piatra, ne inconjoara pentru totdeauna. Ce este aici istorie si ce este fictiune? In hrisovul de ctitorire a Minastirii Cotroceni, din 20 octombrie 1682, se afla scrisa obligatia de-a repara „orice s-ar strica la minastire, au la zid au la piatra au la acoperaminturi“. 302 ani mai tirziu, in iunie 1984, Ceausescu distrugea biserica minastirii, zid, piatra si acoperaminturi, in tacerea vinovata a Bisericii Ortodoxe, a arhitectilor din toata lumea si a noast