Analiştii cu pretenţii au început să observe asemănările dintre Grecia şi România. Dar ce păcat că ele erau evidente de mult timp! În 2004 scriam în Jurnalul Naţional că, odată admisă România, "tzuica" va aminti UE damful de uzo, nu aroma de whisky. Vă propun să revedem acel editorial intitulat: Integrare à la grec.
În UE, compusă din 15 membri, Grecia şi Portugalia îşi pasau de la una la alta "lanterna roşie". Într-o Uniune extinsă la 27 de state nu va mai exista această problemă. România va fi, cu siguranţă, ultima...
Dar, pe când grecii credeau că integrarea est-europenilor îi va scăpa de complexul închizătorului de pluton, oficialii de la Bruxelles au decis că Atena trebuie să răspundă în faţa Curţii de Justiţie Europene. Acuzaţia: furnizarea de date false privind deficitul bugetar în perioada 1997-2003. Oare, dacă Grecia nu mai îndeplineşte criteriile cerute de apartenenţa la zona euro, n-ar trebui exclusă? Ar trebui, dar nu va fi - criteriile politice vor prima în faţa celor economice.
Peste câţiva ani, când legile economiei se vor răzbuna pe progresele strict statistice, şi România se va găsi în aceeaşi situaţie. Dacă lângă deficitul nostru fiscal se adaugă datoriile neplătite la buget, realitatea e chiar mai grosolan falsificată decât la greci. Şi la noi rezultatele coincid cu obiectivele, dar nici la noi nu transpar mijloacele.
Altceva ne leagă de greci: comportamentul clasei politice. Atunci când conducătorii au văzut că, din lupta cu Vestul, întreprinzătorii autohtoni ies mereu pe locul al doilea, nu s-au gândit să-i constrângă să-şi managerizeze afacerile cum se cuvine. Dimpotrivă, au continuat să dea satisfacţie grupurilor de interese, ridicând concurenţa neloială la rangul de politică de stat. Salariile la negru, subvenţiile mascate, în general, capitalizarea cu ajutor de la stat a companiilor constituie tent
