Puţini ştiu că inima pompează datorită permanentelor stimulări electrice. Muşchiul inimii se contractă şi se destinde aspirând şi împingând sângele, fiindcă este pornit în permanenţă de un impuls electric. Organizarea electrică a inimii este fascinantă.

Asemănarea cu schema de conducere dintr-o întreprindere este instructivă. În mod normal, impulsul electric îl primeşte nodul sinusal care se poate asemăna cu rolul directorului general. El dă comenzi pe firul ierarhic întâi inginerului-şef care, la rândul lui, dă dispoziţii maiştrilor care conduc echipele de muncitori. Când o inimă are un necaz, ordinele nu mai vin de la directorul general, ci se preiau comenzile de la inginerul-şef reprezentat în inimă de nodul atrioventricular. Fiind un subaltern, el nu are puterea de decizie a şefului-şefilor, aşa că el dă ordine care înseamnă bătăi mai puţine ale inimii.

Când lucrurile sunt în neregulă şi este o criză cardiacă, nici măcar inginerul-şef nu mai este la butoanele de comandă, ci ordinele le dau şefii de echipe. Ei au şi mai puţină importanţă decizională, aşa că transmisiile impulsului electric duc la un puls şi mai rar. Toate aceste peturbări în fluxul comenzilor duc la tulburările de ritm, la diferitele forme de aritmii. Există în bolile de tulburări de ritm tahicardii paroxistice, fibrilaţii, iar aritmiile rapide pot fi împărţite în atriale şi ventriculare. Situaţia în inimă este şi mai dată peste cap când, făcând iarăşi comparaţia cu o întreprindere, apar lideri sindicali care dau comenzi neprogramate direct muncitorilor. Atunci activitatea este dezorganizată în inimă. Aritmiile sunt mai grave când cuprind ventriculele, fiindcă mişcările ventriculelor devin haotice, ca o viermuială ineficientă, aşa că sângele aproape nu mai este pompat. Din aritmie ventriculară se poate trece rapid în stop cardiac. Puţini ştiu că inima pompează datorită perm