România va înregistra anul acesta un PIB pe locuitor de 6.000 de euro, dublu cît în 2004. În realitate însă, Bucureştiul va produce per capita 12.000 de euro – mai mult decît Ungaria şi Estonia –, în timp ce locuitorii din Moldova vor contribui fiecare cu 4.000, ca-n ţările ex-sovietice.
România va înregistra anul acesta un PIB pe locuitor de 6.000 de euro, dublu cît în 2004. În realitate însă, Bucureştiul va produce per capita 12.000 de euro – mai mult decît Ungaria şi Estonia –, în timp ce locuitorii din Moldova vor contribui fiecare cu 4.000, ca-n ţările ex-sovietice.
Ce e de făcut? Ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, observă că în România există discrepanţe nu doar între regiuni, ci şi între judeţele aceleiaşi regiuni şi vine cu soluţia: Guvernul va atenua aceste decalaje prin orientarea investiţiilor. Oare nu la fel a procedat şi Ceauşescu: a direcţionat la ordin investiţiile spre regiunile sărace, a industrializat forţat zone care, după închiderea fabricilor, tot la agricultură s-au întors? În locul intervenţiei statului, mai bine am lăsa piaţa să se ocupe de asta. De pildă, dacă în Bucureşti ar fi concurenţă aprigă, întreprinzătorii ar fi constrînşi să investească în alte părţi ale ţării sau, de ce nu?, să “importe” forţă de muncă de acolo. Dar, dacă oamenii de afaceri aduc chinezi pentru a continua să plătească mai nimic pentru forţa de muncă, să ştiţi că nu s-a ajuns încă în faza în care competiţia dintre companii să fie cîştigată de calificarea angajaţilor. Şi, sătui să tot aştepte concurenţa adevărată, lucrătorii din Moldova aleg Barcelona şi Milano în locul Bucureştiului.
Orice s-ar zice, un lucru nu poate fi negat: capitala e cea mai mare piaţă. De asta se reped aici bancherii, reţelele de magazine şi constructorii. Pentru că, dacă montezi termopane la Darabani ori vinzi microcentrale de apart
