Ne face pielea găinii şi acum vocea atât de îndrăgitului Cristian Ţopescu, care se revolta la nota nedreaptă acordată Nadiei la Olimpiada de la Moscova în anii ’80. Prin ciuntirea calificativului Zeiţei s-a reuşit furtul medaliei de aur de la gâtul Nadiei. A tresăltat de mândrie şi de combati­vitate sufletul milioanelor de români auzindu-l pe marele cronicar sportiv Ţopescu că înfrunta imperiul sovie­tic chiar la el acasă. "N-am jignit gazdele, am ridicat obiecţii la adresa arbitrilor, în special punând sub semnul întrebării obiectivitatea Elenei Davîdova, care i-a mişcorat nota la bârnă răpindu-i binemeritata medalie de campioană olimpică. Dar am avut fericirea de a comenta evoluţia dumnezeiască a Nadiei la Montreal, când la apariţia primului 10 din istoria gimnasticii au oftat de uimire 20.000 de spectatori şi sute de milioane de telespectatori. Nadia, adolescenta din România, învinsese şi gravitaţia la paralele şi bârnă. Mi s-a umplut inima de mândrie când a doua zi prezentatorul jurnalului de ştiri al televiziunii principale din Canada a început programul astfel: «Bună seara, stimaţi telespectatori, bună seara Zeiţei din Montreal»şi avea în spate pe fundalul studioului de televizune naţională a Canadei o poză uriaşă cu Nadia noastră". I-a cucerit pe românii din atâtea generaţii comentariul inteligent marca Ţopecu, dar şi sufletismul lui, demnitatea românească şi spontaneitatea. Dar puţini ştiu că alături de această înzestrare teribilă cu spontaneitate, alături de har Cristian Ţopescu adăuga o muncă fără preget. În drumul spre Los Angeles, la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994 am stat alături în avion cu marele ziarist sportiv. În cele peste 12 ore de zbor ale vionului peste continentul european, Atlantic şi continentul american, maestrul Ţopescu a lucrat încontinuu.

S-a documentat, a făcut schiţa abordării competiţiilor din punct de vedere al cron