Avocatul Poporului poate media în conflictele intervenite între persoane fizice şi instituţii… dacă sunt acceptate amendamentele pe care le-am propus la revizuirea Constituţiei

Procesul complex pe care l-am început – modificarea şi adaptarea Legii fundamentale la realitatea curentă – înseamnă, în acelaşi timp, şi şansa de a revizui rolul anumitor instituţii şi de a le aduce mai aproape de cetăţean. Şi pentru ca această frază să nu vă sune atât de sec, fără substanţă, vă explic principiile:

Constituţia actuală nu conţine prevederi legate de numirea, mandatul, atribuţiile sau revocarea Avocatului Poporului (ele fiind stipulate in L 35/1997). Eu cer, pentru început, stipularea în textul Legii a tuturor acestor date care definesc rolul, structura şi misiunea Avocatului Poporului. Mai mult decât atât, consider că Ombudsmanul românesc este… sărac fără funcţia de mediere pe care ar trebui s-o practice între instituţii / autorităţi locale şi centrale, pe de o parte şi cetăţeni persoane fizice, pe de altă parte.

De ce?

Pentru simplul motiv că este o practică pe care ar trebui să o deprindă şi instituţiile din România, mai ales cele care se ocupă de activitatea de petiţionare şi pentru că modificările de ultimă oră în plan legislativ în materia medierii dau posibilitatea aceasta tuturor acelora care vor să rezolve conflictele de orice fel în afara sălilor de judecată. Ce înseamnă acest lucru? Bani, timp şi resurse umane scutite, în balanţă cu termene de judecată stabilite de instanţă şi peste luni bune sau un an de la data începerii acţiunii, din lipsă de timp, personal şi infrastructură judecătorească.

Şi aici vă pot da exemplul Ombudsmanului European, instituţia care funcţionează în UE din 1995, care încearcă, în măsura posibilului, să găsească o soluţie amiabilă, care să remedieze cazul semnalat şi să permită obţinerea unui rezultat favorabil