Era atâta Românie în cântecele lui Dan Spătaru încât ce bine ar fi ca înainte de ora exactă să se audă glasul lui măcar într-o strofă a cântecelor rămase în inima noastră. „Când iese badea la cosit/ iese şi mândra la prăşit/ şi la horă duminica e tot cu ochii după ea/ şi când e joc de alunel, mândruţa e tot lângă el/ Ţărăncuţă, ţărăncuţă/ cu bujori în obrăjori/ o să mă aduci în stare/ să te prind de gingătoare/ ziua în amiaza mare/ şi să-mi dai fraga bu­ze­lor/.” Cum trece necruţător vremea. Iată, 7 ani au trecut de când atât de îndrăgitul Dan Spătaru s-a ridicat la cer nedrept de timpuriu.

Po­ves­tea marele manager de spectacole Bebe Mihu că în turnee era suficient ca pe o bucată de hârtie să scrie de mână „va cânta Dan Spătaru şi Irina Lo­ghin” să lipeşti pe stâlp acest anunţ de spectacol şi îmbrăcau oamenii o haină de prin casă alergând să-şi ia bilete şi să umple sala de spectacole. Când cânta Dan Spătaru, dar şi alţi artişti iubiţi de români, pe stadioane mulţimile erau ţinute în frâu de miliţia călare. Mult au suferit câţiva ani după Revoluţie Spătaru şi alţi mari artişti ai noştri care fuseseră daţi uitării, care nu mai aveau loc pe ecrane şi la radio. Am fost la nunta fostului că­pi­tan al Craiovei Pavel Badea, năşit de Cârţu, şi drumul l-am făcut într-o Da­cie Break condusă de Maria Dra­go­mi­roiu avându-l alături pe Dan Spă­taru.

La un moment dat, cu eleganţă şi discrecţie, Spătaru mi-a zis oftând: „Ce nedrept fac unii băşcălie de noi. Dar noi încălzeam niţel sufletul românilor necăjiţi veniţi în săli frigu­roase de mie aproape mi se suda mâ­na de metalul îngheţat al microfonului”. Povestea maestrul Octavian Ursulescu: „Spătaru transforma în aur tot ce cânta. Transforma orice cântec într-o teribilă bogăţie”. Îţi dau dreptate, Florine, când spui că toate cântecele lui Spătaru deveneau fulgerător şlagăre. „După interpretarea în premieră a unui