Încerc să o înţeleg pe Monica Macovei şi nu reuşesc!....

“M-a întristat acest atac- boceşte de i se înnoadă lacrimile în batistă, femeia-komisar- şi nu-mi vine să cred că preşedintel Traian Băsescu, alături de care am dus bătălii poitice grele, pentru menţinerea statului de drept şi a instituţiilor anticorupţie, mă atacă exact pe mine şi într-un mod atât de nedrept.”

În ce constă “ atacul” şi mai ales care este “nedreptatea” lui Traian Băsescu care au aruncat-o pe justiţiara de serviciu a băsescianismului multirateral dezvoltat care a cangrenat  societatea românească se cunoaşte deja. Cu numai câteva zile înainte, la televiziunea arondată, B1, cel care pentru încă vreo 50 şi ceva de săptămâni mai este preşedintele României a admonestat-o  pe Monica Macovei pentru că”nu a luat nici-o atitudine publică când (scuzaţi cacofonia n.n.) şeful grupului PDL a semnat pentru reducerea atribuţiilor ANII.” Adică tocmai a “dragei de ANI” pe care a moşit-o în mandatul ei de sinistră amintire ministresa Monica Macovei!

Admonestarea ca admonestarea, dar ce ne facem cu avertismentul categoric:”Parcă mi se pare prea mult pentru un loc eligibil la europarlamentare.(…)Monica Macovei care face morală tuturor am vrut să îi transmit acest mesaj şi atât”?

Bag mâna-n foc: nu atât admonestarea şi avertismentul, luate la un loc, îi dau, Monică Macovei, fiori reci pe şira spinării (în cazul că ar avea aşa ceva, desigur!) cât acest “şi atât”, plasat cu schepsis parşiv la coada zicerilor aruncate în eter de către cel unanim recunoscut ca fire răzbunătoare şi neiertătoare…

Ar fi, toate acestea, serioase motive pentru a-i înţelege nu doar întristarea Monică Macovei cât, mai ales, spaimele ce o încolţesc. Unde, însă, încetează puterea mea de înţelege este acolo unde domnia sa îmi contrazice atât de categoric încrederea  pe care o avea în abilitatea şi în  pr