Conservarea biodiversitatii Deltei Dunarii, a mediului in Rosia Montana si a valorilor culturale ar trebui sa se numere printre prioritatile autoritatilor. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, crede ca in Romania prioritatile se stabilesc in functie de puterea de influenta a celui care cere bani.
Jurnalul National: A fost aleasa o noua conducere a Academiei intr-un an aniversar, cand institutia sarbatoreste 140 de ani de la infiintare. Academia trebuie sa fie doar un forum de gandire sau in primul rand o institutie implicata puternic in realitatea romaneasca? Ionel Haiduc: Academia este, pe de o parte, un corp de consacrare stiintifica si culturala a unor personalitati, dar si un for activ in cercetare care isi propune sa fie prezent in societate prin elaborarea de studii, analize, recomandari, evaluari si strategii nationale pentru Administratia Prezidentiala, Parlament, Guvern si alte institutii nationale, la cerere sau din initiativa proprie. Ea nu poate fi un arbitru si in fiecare zi sa-si spuna parerea despre tot ce se intampla, dar in situatii si in legatura cu unele probleme importante, de interes mai general, Academia incearca sa-si spuna cuvantul.
Rosia Montana implica riscuri Academia este institutia care si-a exprimat cel mai clar punctul de vedere despre proiectul Rosia Montana. Daca ar fi o lucrare de interes public, o hidrocentrala, o cale ferata, atunci am putea sa acceptam niste efecte colaterale. Dar fiind o lucrare de interes privat, trebuie tinut cont de riscurile pe care le implica. Unul din riscurile cele mai serioase pentru statul roman mi se pare necesitatea confiscarii unor terenuri si stramutarea populatiei. Si unii oameni refuza sa se mute. Ori in acest caz, statul roman va raspunde in justitie, la forurile europene, si nu firma. Sunt si alte riscuri legate de tehnologie si de exploatare. Apele reziduale vor fi stranse
