Fiecare dintre marii jucători geo-politici ai lumii au propriile lor agende de priorităţi, de securitate militară, de securitate economică şi de alianţe actuale sau de perspectivă ce deja sunt afectate şi cu siguranţă vor fi modificate într-o măsură importantă de ceea ce se petrece acum în Siria.

Trebuie să înţelegem că, dincolo de oroarea războiului civil de o intensitate fără precedent chiar pentru o zonă în care Libanul părea să fi dat criteriul de referinţă al unui conflict intern care a devenit endemic şi pentru care de decenii nu se poate găsi o soluţie, mizele sunt regionale şi tind să se extindă spre alte spaţii proxime.

Cât de departe se poate extinde conflictul? Aceasta este marea întrebare şi aceasta este marea spaimă a momentului. De ce?La nivelul participanţilor din teren, războiul civil din Siria s-a internaţionalizat la nivelul componenţei trupelor din teren şi, cu siguranţă, a devenit o miză globală prin iminenţa începerii livrării internaţionale de arme către toţi beligeranţii. Pe de o parte UE, SUA şi multe dintre statele din Golf, de cealaltă, Iranul, Federaţia Rusă şi, eventual, China. Rutele intereselor contradictorii depăşesc teritoriul Siriei şi converg acolo patimi şi intoleranţe istorice care au justificat conflictele din zonele proxime, importate acum pe un teren de luptă care ar putea decide, fie măcar temporar, supremaţia unei comunităţi religioase, cea sunită, redefinind structurile de putere şi spaţiile de influenţă în întreg Orientul ApropiatÎn aceste condiţii, care va fi definiţia viitoare a spaţiului Orientului Apropiat? Conflictul din Sira, într-un fel sau altul, se va încheia, chiar dacă pentru asta va fi nevoie de o intervenţie externă (aprobată sau nu de Consiliul de Securitate al ONU, vom vedea) însă spectrul care domină discuţiile între planificatorii militari este cel al repetării, de data asta pe o arie cu mult mai