Cum să iasă PDL din minoritatea în care a fost izolat? Ocazia de a sări pârleazul, să umble şi el (partidul) pe stradă, a dat-o tot Băsescu Traian. Dacă nu se punea Parlamentul să-l suspende, PDL pleca liniştit în concediu, cu membrii lui cu tot. Militanţii, câţi or fi rămas după duşul scoţian al „localelor“, aveau şi ei dreptul la o pauză, ca boxangiii după KO. Trei luni opriţi să urce în ring, să-şi lingă rănile, să uite coşmarul căderii cu nasul în jos, plini de sânge, cu ficaţii umflaţi de lovituri şi cu ochii ascunşi sub arcadele sparte – iată de ce au impus şefii de la AIBA această regulă. Dar le-a stricat vacanţa programată cavalcada evenimentelor. Pe cod portocaliu de arşiţă, Băsescu trebuie apărat – aşa a sunat ordinul de mobilizare. Primit cu lehamite de pedelei, afişat de ochii lumii de nea Vasile Blaga şi asumat cu entuziasm de pupilele băsiste cu papion, ordinul de luptă a fost transmis. Parola „Traienică la apă“ a plecat spre toate zările Europei şi a ajuns şi prin sediile prăfuite din România profundă. Ce mai vrea ăsta de la noi, se întreabă tot omul portocaliu pus să-şi lase familionul în plină vacanţă. După ce a şters pe jos cu partidul condus de Boc, Băsescu se întoarce în genunchi la Blaga, cu ochiul lui şiret lăcrimând, scâncind parşiv şi insuflând mesajul stalinist: Patria în pericol. Ce patrie, măi nene, e în pericol famiglia lu’ matale, că te scot ăştia din Cotroceni şi din Primăverii! Ăsta e marele pericol, de aici vine umilinţa lui Băse la uşa lui Blaga, pe care l-a uşuit o viaţă întreagă. Pe Udrea a lăsat-o la poartă, nu a avut curaj să vină cu ea la Blaga. România moleşită de vipie nu are chef să iasă să se încaiere pe străzi pentru Băsescu, terfelitorul tuturor. Dar politrucii îşi dau seama că nu pot scăpa ocazia să apară şi ei ca un partid. Asta este singura cauză pentru care se bat: să nu scufunde PDL la alegerile din toamnă. Au portretu