„Noi ştim că trebuie să plătim. Nu ne-a întrebat nimeni dacă scade sau creşte numărul de vaci pentru care dăm subvenţie“, spune reprezentanta APIA, puţin mirată că i se poate pune o asemenea întrebare, când toată lumea este interesată de „vestitul grad de absorbţie“ a fondurilor de la UE şi se întreabă de ce este atât de redus.
2 miliarde de euro intră anual în agricultură, din care jumătate plăţi directe prin Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), însă numărul de vaci din România a scăzut cu 30% din 2007 încoace, iar numărul de porci de asemenea.
România se află pe locul 5 la producţia de cereale din Europa, pe locul 9 la numărul de bovine şi abia pe locul 19 la producţia de carne de vită.
În lume miza este să exploatezi resursa şi să o transformi în produs. Că este grâu, tăuraşi, minereu de cupru sau de aur, dezvoltarea vine atunci când extragi şi prelucrezi, consumi produsul finit sau, şi mai performant, îl exporţi.
Asta e diferenţa între PIB-ul per capita de peste 25.000 de euro din Europa de Vest şi SUA şi restul lumii. Prosperitatea nu e împărţită uniform pe glob, şi din cei 7 miliarde de oameni, doar 700 de milioane au un venit suficient ca să-şi cumpere o maşină şi o casă şi să se gândească şi la alte lucruri decât supravieţuirea de zi zi.
Cum au făcut ei asta? În primul rând, inventând instrumente care i-au propulsat în faţa celor care nu le-au avut: motorul cu abur, avionul, trenul şi computerul, şi mai alaltăieri tableta. Şi prelucrând resursele performant, nu numai de pe propriul teritoriu.
Peste România au năvălit din 2007 încoace nişte mecanisme pe care le-am preluat automat şi nu le-am înţeles rostul. Oamenii angajaţi în colcăiala de agenţii şi autorităţi care au ieşit din subordinea ministerelor sunt ca nişte roboţi care n-au nici cea mai mică idee despre tabloul de ansamblu în care sunt pa
