Confiteor Deo omnipotenti et vobis, fratres, quia peccavi nimis cogitatione, verbo, opera et omissione. Mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa… (Mărturisesc Atotputernicului Dumnezeu şi vouă, fraţilor, că am păcătuit cu gândul, cu cuvântul, cu fapta şi cu ceea ce am omis să făptuiesc. Din vina mea, vina mea, prea mare vina mea…)

Sunt cuvintele rostite de Papa la încheierea Ritului Penitenţial al intronizării sale, care a precedat Missa Solemnă. Este formula consacrată, pe care o rosteşte fiecare nou Suveran Pontif şi şef al Statului Vatican. Dar, pe buzele lui Francisc, cuvintele acestea au timbru şi înfiorare de clopot. Exprimă ideea curajoasă - subliniată şi în predica pe care a rostit-o – că Puterea vine din smerenie, iar Puterea papală este Puterea de a-i sluji pe ceilalţi. Ne-a dat speranţa că, fiind asemenea lui, şi noi, păcătoşii, ne putem înduhovnici vieţile, ca să devenim lumină şi toiag semenilor noştri.

A spus, în faţa puternicilor lumii acesteia, între care el însuşi se prenumără: ”Să avem grijă de oameni, să avem grijă de toţi, de orice persoană, cu dragoste. Să avem grijă mai ales de copii, de bătrâni, de cei mai fragili, care adeseori stau la periferia inimii noastre. (Vocaţia de a fi custozi, păstrători şi administratori ai dragostei lui Dumnezeu, înseamnă) să avem grijă unii de alţii, în familie: soţii - unul de celălalt, părinţii – de fii, iar apoi, cu timpul, fiii să devină custozi ai părinţilor. Să trăim cu sinceritate prieteniile, care sunt o grijă în reciprocă încredere, în respect şi în bine. De fapt, toate sunt încredinţate grijii omului, este o responsabilitate care ne este dată tuturor. Fiţi custozii darurilor lui Dumnezeu! Când omul nu-şi îndeplineşte această responsabilitate, când nu avem grijă de creaţie şi de fraţi, atunci surparea îşi face loc, iar inima se usucă. În orice epocă a istoriei, din nefericire, există irozi