Scriam în editorialul trecut cum şi-a bătut joc ziua de 23 August de soarta unor români. După ce România în urma zilei de 23 August a întors armele împotriva nemţilor, nu s-au semnat hârtiile de armistiţiu cu ruşii până în început de septembrie, aşa că Armata Română pusese jos armele, iar ruşii au luat prizonieri 170.000 de soldaţi români. Şi pe bună dreptate ne întrebăm dacă ziua de 23 August 1944 este o zi cu fanfară sau o zi cu doliu. Aminteam o tristă bucată din viaţa unui om, Chirurgul Florea Panait, atât de apreciat la Spitalul Fundeni, unde opera până seara. În fiecare an în ziua de 25 august chirurgul Florea Panait, "Bădia", cum îl alintau ceilalţi medici, se grăbea să ajungă acasă. "Vreau ca la trei fără un sfert să fiu acasă, fiindcă la 25 august 1944, la trei fără un sfert, m-au luat prizonier ruşii şi am stat ani în Siberia". În toţi aceşti ani de prizonierat, doctorul Florea Panait a supravieţuit gândindu-se cum e să fie la el acasă la ora trei fără un sfert. S-a întors după ani de prizonierat bolnav de astm şi cu chiu, cu vai şi-a găsit un loc de doctor la un dispensar din Valea Jiului. N-avea casă şi şi-a făcut un bordei în curtea dispensarului asemănător cu bordeiul din prizonierat.

Dar nu este singurul român care a pătimit în urma "glorioasei zile de 23 August 1944". Nu mai vorbim despre un popor întreg care a suferit în menghina comunismului în urma bulucirii ruşilor în România. Vă aducem la cunoştinţă destine individuale izbite de ziua de 23 August 1944. Profesorul dr Constantin Găucan este unul din renumiţii medici stomatologi ai ţării, cu zeci de brevete internaţionale. Tatăl i-a murit după ce luptase ca voluntar la Mărăşeşti-Oituz. A muncit în paralel cu Facultatea de Medicină pentru a se întreţine pe el şi pe fratele lui la rându-i student medicinist. Celebru medic stomatolog, şef de clinică, a fost două legislaturi senator în Parlam