Deşi cei mai mulţi se vaită de dureri de şold, dureri de genunchi şi adesea şi de gleznă, nu trebuie uitat umărul, care atunci când te necăjeşte îţi vine să dai cu viaţa ta de pereţi. Oftatul mai des, în funcţie de durerile la picioare, se explică prin faptul că membrele inferioare, articulaţiile şi oasele picioarelor cară toată viaţa greutatea corpului. Ceea ce nu e o misiune uşoară, mai ales în condiţiile în care populaţia devine tot mai obeză. Deşi nu este împovărată cu greutatea corpului, mâna, cu libertăţile ei foarte mari de mişcare, adesea e obligată să care greutăţi, fie plase cu mâncare, fie serviete doldora de dosare, fie câte un copilaş nesigur pe paşii lui, aşa că şi braţul are încărcături. În rândurile ce urmează, prof. dr Andrei Firică, şeful şcolii de ortopedie pe care a înfiinţat-o la Spitalul Colentina, explică necazurile care pot apărea în această articulaţie uluitoare ca diversitate a mişcărilor, numită umăr.

ChinE ciudat, dar populaţia este mai puţin înclinată să se ducă la doctor atunci când omul este chinuit de dureri sau de nereguli în umăr. Omul se amăgeşte că durerile vor trece de la sine, iar pentru a-şi proteja braţul cu necaz cară greutăţile în cealaltă mână. Deunăzi îmi povestea un cunoscut că tam-nisam, după o noapte liniştită de somn cuminte, s-a trezit dimineaţa cu o teribilă durere în umărul stâng. Durerea îi limitase grav şi mişcările, nu-şi mai putea ridica braţul din umăr ca să se pieptene sau era în imposibilitatea să se ţină cu mâna de bara de sus a autobuzului. Era prea ocupat bărbatul să se ducă pentru această durere cu împuţinarea mişcărilor la consultul medicului. Şi-a târât cu el această neplăcere la umăr vreo opt luni , după care încet-încet mâna şi-a recăpătat mişcările şi durerile au dispărut. Prof. dr Andrei Firică zâmbeşte amar şi spune că, dacă omul cu pricina venea la medic şi ortopedul îi făcea câte