Când premierul Boc s-a fâstâcit şi i s-a adresat lui Benjamin Netanyahu cu apelativul "Domnule preşedinte", l-am înţeles perfect: tocmai discutase cu unul dintre cei mai puternici, cei mai carismatici lideri ai lumii. Ziariştii au simţit farmecul şefului Executivului israelian la declaraţiile de presă. Degajat, dând impresia că a venit să discute despre brânza de vaci, despre agricultură, energie şi vag despre problemele Orientului Mijlociu, Bibi a arborat obişnuita lui nonşalanţă. După cât de cordial a decurs apoi întrevederea cu preşedintele României, Netanyahu pare să-şi fi atins scopul vizitei la Bucureşti: de a convinge încă o ţară membră ONU să nu voteze în toamnă în favoarea Palestinei.
De la sfârşitul lui mai, când s-a întors de la Washington, pentru primul ministru israelian ceasul ticăie. Analiştii politici au anticipat acest turneu european - urmează Sofia, apoi Budapesta şi Polonia.
Poziţiile pro-israeliene ale Ungariei şi Poloniei sunt deja afirmate explicit. În ce priveşte Bulgaria, recenta vizită a ministrului de Externe Mladenov la Ierusalim pare a fi netezit orice asperităţi. Semnale în sensul acesta sunt atât şedinţa comună de mâine, de la Sofia, a celor două Cabinete, dar mai ales proiectele de cooperare dintre cele două ţări, concrete şi generoase.
Prin urmare, pentru premierul Netanyahu, călătoria la Bucureşti a fost una extrem de importantă - având miza cea mai încărcată din tot turneul. Votul României din septembrie e unul foarte preţios, care se va adăuga la ceea ce se cheamă "minoritatea critică" de 60 de state, pe care Bibi va trebui s-o adune până în septembrie împotriva recunoaşterii la ONU a statului palestinian.
Poziţia României, exprimată pe larg de preşedintele Traian Băsescu în iulie 2010, cu ocazia venirii la Bucureşti a preşedintelui Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, este una care - din