In preajma unui "număr special" pentru aniversarea zilei de 8 mai - ziua creării PCR - , pe cănd mă aflam la CC al UTC cu un articol pe care urma să il semneze "cineva din conducerea organizaţiei", s-a petrecut una dintre nostimadele care au rămas de pomină in istoria orală a gazetei şi, poate, nu numai a ei...
Am povestit in acest colţ de pagină despre niscai telefoane pe care imi făcusem obiceiul a le da «in sistem», recomandăndu-mă ba un pensionar in căutare de schimb de locuinţă, ba un securist interesat dacăşi de ce "a rămas" amicul Lorin V. in Franţa.
In preajma unui "număr special" pentru aniversarea zilei de 8 mai - ziua creării PCR - , pe cănd mă aflam la CC al UTC cu un articol pe care urma să il semneze "cineva din conducerea organizaţiei", s-a petrecut una dintre nostimadele care au rămas de pomină in istoria orală a gazetei şi, poate, nu numai a ei...
TELEFONUL-SURPRIZĂ. Nici nu intrasem bine in birou că mă cheamă vechiul meu coleg de studenţie, Emil M., de data aceasta insă in calitatea oficială de secretar general de redacţie.
- Şerbane, gluma e glumă şi treaba e treabă. Ai stat toată dimineaţa la UTC. Unde e articolul? L-au aprobat sau sunt observaţii? Nouă ne crapă buza cu articolul acela care este la zi, şi tu te ţii de farse la telefon.
Cum nici nu dădusem telefon in redacţie, dar nici nu fuseseră observaţii, am dat fără să clipesc explicaţiile cuvenite. Numai că, in loc să se insenineze, chipul secretarului general de redacţie se innegura şi mai tare.
- Tu cunoşti ungazetar, un ilegalist, Ioan Felea?
- Cum să nu - am recitat - vechi gazetar comunist, membru de partid cu stagiul in ilegalitate. Publică des in Era Socialistă, fiindcă este prieten cu papa Voicu (Ştefan Voicu, redactorul-şef al revistei ideologice a CC al PCR).
Emil s-a prăbuşit in scaun:
- Atunci am incu
