Vom avea parte de inca un spectacol de circ garantat la audienta - privatizarea Oltchim.

La sfarsitul mult anuntatei privatizari transparente vom afla poate un castigator. Dintre competitorii care si-au depus ofertele pana joi la 12 trecute fix, nici unul nu pare sa asigure un viitor pentru platforma chimica de la Rm. Valcea. Desi termenul de ofertare a fost prelungit, nu s-a inghesuit nici un investitor cu forta financiara care sa aduca o raza de speranta pentru repornirea combinatului. Dincolo de o pornire festiva, cei care vor sa cumpere Oltchim mai au de asigurat si exploatarea instalatiilor intr-un regim de lucru care sa permita plata salariilor (fara disponibilizari masive, conditie ceruta de sindicate), dar si plata datoriilor (conditie ceruta de guvern).

Afaceristul Vuza abia isi tine pe linia de plutire celelalte fabrici pe care le-a cumparat cu ajutorul treselor militare (titularii sunt avansati prin anexe secrete). Investitorul PCC SE – actionar minoritar la Oltchim - are, din datele existente, interese distribuite cu prioritate in alte tari. In fine, Dan Diaconescu apare doar in postura de politician aflat intr-o neobosita ofensiva electorala, cu directia invaluita in ceata, gata in orice moment sa scoata pe masa 101 solutii de rezolvare care nu se vor aplica niciodata.

Ofertele s-ar putea sa dea un castigator, dar din toata operatiunea nu vor fi decat perdanti.

Din punct de vedere economic, puterea firava a ofertantilor nu asigura nici un viitor pentru Oltchim. Societatea a fost adusa in situatia imposibila de acum (blocaj financiar si tehnologic) de o politica total gresita dusa de multi ani. Cotitura spre regres a fost data la vanzarea Arpechim, platforma din Pitesti fiind baza de materie prima pentru Oltchim.

Esecul privatizarii a fost bine pregatit, alimentat cu masuri indeplinite aproape fara gr