Ziarul Financiar scria în numărul său de marţi: "În dezbaterea privind nivelul «corect» al randamentului la titlurile de stat, analiştii băncilor private - cele care în fond finanţează statul şi au un interes direct în obţinerea unor dobânzi cât mai mari - sunt mult mai vocali, fiind citaţi adesea inclusiv de agenţiile străine de presă - cum sunt Bloomberg sau Reuters".

Iar împotriva băncilor hrăpăreţe au luat atitudine, în respectivul cotidian, profesorii de economie Daniel Dăianu şi Nicolae Dardac. Primul susţine că "pe termen scurt nu se justifică o dobândă atât de mare" (7%), că "băncile caută să tragă o rentă (...) şi au prins statul la înghesuială", că "băncile nu sunt buni samariteni, vor să facă profit (...)". Cel de-al doilea apreciază că "băncile gândesc pe termen scurt", în contextul în care "anticipăm o inflaţie mai mică în anii viitori, băncile ar trebui să se mulţumească cu acest randament", pentru că "plasarea în credite (pentru sectorul privat) este destul de riscantă".

Da, numai că în vreme ce Daniel Dăianu consideră că nu se justifică o majorare a dobânzilor, pentru Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, acest lucru este cât se poate de firesc. El a declarat la începutul lunii august că reacţia pieţei monetare de a nu avea încredere sau de a spera că va obţine dobânzi mai mari de la buget este "absolut normală", întrucât ţine cont de evoluţia inflaţiei.

Iar dacă adăugăm şi declaraţia lui Isărescu din luna mai - "deficitul bugetar poate să aibă variaţii, dar, dacă îţi atingi ţinta cu arierate ale statului, este cea mai proastă soluţie" -, poziţia guvernatorului BNR relevă că Ministerul Finanţelor Publice (MFP) ar trebui să se împrumute în monedă naţională, să nu facă arierate şi să plătească dobânda pieţei.

Dar bineînţeles că Isărescu nu este deţinătorul absolut al adevărului şi poate că ar