Cum stăm la televizor Cum televizorul administrea-ză ore lungi din programul nostru cotidian, este inevitabil să acordăm oarecare atenţie modului, mai confortabil, sau mai puţin

Cum stăm la televizor

Cum televizorul administrea-ză ore lungi din programul nostru cotidian, este inevitabil să acordăm oarecare atenţie modului, mai confortabil, sau mai puţin confortabil, în care ne instalăm dinaintea lui. De încercat, s-a încercat, cred, tot ce se poate încerca.

Telespectatorul îşi amenajează amplasamentul în aşa fel încît să aibă de jur împrejur întregul instrumentar al comodităţii. El vrea să stea în condiţii optime şi multifuncţionale. Prin urmare, aranjează lucrurile recapitulînd mental orice tip de activitate care ar putea surveni în timpul televederii.

S-ar putea să i se facă foame şi atunci trebuie să aibă în preajmă o masă sau măcar o măsuţă. S-ar putea să i se facă somn şi atunci va prefera canapelele onctuoase, dacă nu direct patul, respectiv aşezarea televizorului în dormitor. Unii preferă fotoliul, dar atunci se îngrijesc să-şi sporească bunăstarea, recurgînd la un taburet pentru picioare. Există şi genul pragmatic, care plasează lîngă fotoliu o bicicletă de casă.

În felul acesta, eşti simultan sedentar şi sportiv. Te uiţi şi transpiri. Să nu uităm categoria destul de ciudată a telespectatorului itinerant, care se uită de-a-n picioarelea, cînd se întîmplă să treacă prin faţa televizorului.

Se opreşte scurt din drumurile sale cazaniere, aruncă o privire neutră spre ecran şi rămîne cu ochii pironiţi pe ceea ce vede. "Stai jos!" îi spun, din cînd în cînd, ceilalţi membri ai familiei. "Nu, nu mă uit!", răspunde preopinentul şi rămîne în picioare sau pleacă bosumflat (pentru a reveni, de altfel, foarte curînd).

Mîncatul la televizor poate fi copios şi atunci spectacolul văzut devine un pretext ceţos pentru digestie, s