Dincolo de evenimentele din Egipt, mult mai complicate în desfăşurarea lor viitoare decât au crezut unii şi ducând direct spre coşmarul unor confruntări violente interconfesionale care ar putea declanşa un război civil extins la zona Maghrebului şi a Orientului Apropiat, se încearcă acum obţinerea răspunsului la întrebarea: a fost sau nu lovitură de stat? Dezbatere deloc academică deoarece, în funcţie de conturarea unui răspuns, vom şti dacă se aşează acum o nouă masă de joc pentru întreaga regiune şi se crează, în consecinţă, noi reguli ale acceptabilităţii politice a unui regim născut şi bazat pe forţa armelor sau a unei democraţii sui generis , ceva care să poarte ştampila de tristă amintire Bon pour l’Orient... Există semnale că aşa ceva ar putea fi posibil? Sigur că da, Trebuie citite manualele. Unele manuale. Din programa unor anume şcoli, e adevărat cu circulaţie oarecum restrânsă. Să pornim de la definiţia general acceptată a loviturii de stat: “înlocuirea bruscă a unui guvern, de obicei de către un mic grup care deja face parte din structura politică a statului, ducând la înlocuirea guvernului existent cu un alt organism, civil sau militar. O lovitură de stat este considerată ca fiind reuşită atunci când uzurpatorii au reuşit să-şi stabilească dominaţia. Atunci când o lovitură de stat eşuează sau nu se realizează pe deplin, consecinţa este războiul civil” Numai că, întâmplător sau nu (depinde de viziunea dumneavoastră asupra tiplogiei profunde a jocurilor politice), anul trecut a apărut în Harvard International Law Journal un studiu semnat de Ozan O. Varol şi intitulată The Democratic Coup d’Etat ( dacă vă interesează, îl puteţi lectura integral aici) Iarăşi întâmplător sau nu, studiul se bazează pe o cercetare în teren efectuată în 2011 a istoriei loviturilor de stat în Turcia şi Egipt şi pledează pentru faptul că “cu toate că toate loviturile de stat au