Trebuia să-mi închipui, de când am deschis ochii şi-am văzut breakingnews pe toate ecranele: AFARĂ PLOUĂ. Am mai apucat să ascult vorbirea unui viceprimar al Capitalei (în dulcele stil sorinopresc) despre eroismul cu care luptă să ne scoată de sub ape. Blablabla şi s-a tăiat curentul. Am sunat la aranjamente – pardon, deranjamente. Primul sfert de oră am ascultat o voce precipitată, care enumera arterele Capitalei. Fiecare anunţ se încheia cu ”Vă cerem scuze pentru inconvenient şi vă mulţumim pentru înţelegere”. Frumos. Pe factură n-am citit asta. Apoi, o altă vocea mi-a promis că, în câteva momente, mă va prelua un operator. Şi mi-am pus muzică... Destul cât să-mi amintesc, scrâşnind din dinţi, un text din februarie 2010:
Muzică de avarie
Îţi vând un pont. Unde se poate asculta cea mai marfă muzică? La Deranjamente Enel. Am verificat, mergi la sigur. Oricând, că-i nonstop. Stai, ca fetiţa cu chibrituri, la celălalt capăt al firului, şi - concert: muzica se revarsă în progresii armonice perfecte. Singura naşparleală e că, din când în când, o voce de roboată întrerupe reveria, să te prevină că în câteva momente un operator o să-ţi preia apelul. Nu te intimida, n-o să te deranjeze, nu te preia nimeni, poţi asculta liniştit.
Asta se întâmplă, de regulă, la toate instituţiile importante cu care te loveşte proasta inspiraţie să ai vreo treabă. Însă unele - recunoaşte - au muzică proastă. Sau îţi pun acelaşi refren, până îl înveţi pe de rost şi te trezeşti fredonând ca Makka Pakka in the night garden. Bine-bine, o zic altfel: te trezeşti fredonând ca sufleurul de la Operă. Ca frizerul tenorului buff.
Când Ambulanţa îţi administrează melodii, procedează ştiinţific: terapie prin muzică. După câte-o ploicică torenţială, Apa Nova te încântă cu Händel ("Water Music", că doar nu Concertul pentru orgă, opus 4). Da' ştii de ce? De consolare elevată. N
