Era de aşteptat ca opoziţia sau ceea ce a mai rămas din ea să profite de împlinirea unui an de la preluarea puterii de către USL spre a întocmi un bilanţ cum nu se poate mai negru al guvernării Victor Ponta.

Dedat exerciţiilor de retorică şi de stilistică, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu spunea că mai corect ar fi să se vorbească nu despre o “aniversare”, ci despre o “comemorare”, în vreme ce predecesorul lui, etern repetitivul şi veşnicul mulţumit de sine Emil Boc, a mai pus o dată placa zgâriată ce conţine cântecul al cărui text vrea să ne încredinţeze că actuala putere profită de stabilitatea economică pregătită de măsurile de austeritate luate în timpul mandatului său.

În schimb, într-un suspect acces de modestie şi de combatere strategică a oricărui elan aniversativ, puterea a preferat să fie, cel puţin de data asta, mai degrabă tăcută, nu a fost încercată de avânturi bilanţiere, unii dintre reprezentanţii săi de vârf afirmând că, de fapt, nu ar fi nimic de sărbătorit. Şi aceasta nu fiindcă domnii Ponta şi Antonescu ar fi căzut brusc pradă unor crize de modestie, ci deoarece calculul politic îi îndeamnă să spună că e mai înţelept să amâne desfăcutul sticlelor de şampanie şi focurile de artificii pentru la iarnă, atunci când se va împlini un an de la zdrobitoarea lor victorie în alegeri.

PSD, PNL şi PC obţin astfel o amânare a depunerii de bilanţ, fie el şi provizoriu, conştiente fiind că în cele 12 luni care au trecut de când au preluat palatul Victoria nu le-a ieşit nici “demolarea la preşedinţi”, despre care vorbea în 1994 Ion Iliescu, nici „datul drumului la producţie”, invocat cam în acelaşi timp de neuitatul ex-premier Nicolae Văcăroiu. Alianţa la guvernare a obţinut, în schimb, iar lucrul acesta s-a întâmplat în ultimele cinci luni şi ceva câte au trecut de la alegeri, un intervalul de referinţă care nu obligă de fapt la nimic şi po