Pe teritoriul de astăzi al ţării care se cheamă Al-Jamahiriya Al-Yamaniya (Republica Yemen) a fost odată Arabia Felix. Astăzi e la fel de frumoasă - ca încremenită în timp, dar bântuită de o sărăcie patetică. Şi de conflicte vechi între Nord şi Sud. Situaţia e complicată, iar protestele declanşate în ultimele zile o complică încă şi mai tare. În spatele imaginilor pe care le prezintă televiziunile (protestatarii din Sanaa cer demisia preşedintelui Ali Abdullah Saleh şi se bat cu politiştii şi cu grupările pro-regim) cele două Yemenuri - (de Sud - socialist şi sunnit) şi de Nord (conservator şi şiit), unite în 1990 sub acelaşi steag, se află în pragul războiului civil. Yemeniţii de Sud sunt de multă vreme nemulţumiţi de felul în care Guvernul împarte resursele favorizând Nordul, iar protestele de stradă au acolo o solidă componentă secesionistă. Executivul mai are de luptat, pe deasupra, şi cu rebelii şiiţi din nord.
Regimul lui Saleh n-a fost niciodată puternic. Corupt - da, de la început. Legea o fac, de fapt, triburile. Şi, dacă triburile s-ar răscula - ceea ce devine din ce în ce mai plauzibil - în Yemen s-ar instala haosul. Să nu uităm că yemeniţii au arme. La o populaţie de vreo 23 de milioane - care ar creşte spectaculos (46 la sută sunt tineri sub 15 ani), dacă n-ar fi ponderată de rata îngrijorătoare a mortalităţii) - se pot număra statistic cam trei kalaşnikoave pe cap de locuitor.
Populaţia oraşelor e pe baricade, în timp ce în guvernorate oamenii mestecă frunze euforizante de qat. Deşi ştiu că "nici o durere de măsele nu ţine mai mult de trei zile", vor constata că în Arabia lor Nefericită, în care americanii caută cuiburile Al-Qaeda, saudiţii caută să le ia din teritoriu, ei stau inshallah pe un butoi cu pulbere.
Nu întâmplător revolta a început în Taiz, un oraş cu o populaţie instruită, cu studenţi care au preluat iniţiativa. Toţi pro