Un fost director de politici industriale din cadrul Ministerului Economiei din România, domnul Petru Ianc, a pus ieri problema Oltchim într-un fel surprinzător: trebuie făcută UE să înţeleagă că Oltchim este o companie europeană, iar Europa are de pierdut din punct de vedere economic dacă o asemenea companie va fi desfiinţată.

Domnul Ianc a adus o lumină neaşteptată asupra acestei spinoase chestiuni, cel mai greu test pentru guvernul Ponta la acest început de an: găsirea unei soluţii pentru restructurarea Oltchim şi menţinerea sa la reala capacitate de producţie.

Oltchim a avut în 2007 - 2008 afaceri de 900 mil. euro/an, iar domnul Ianc spune că PVC-ul este un material la fel de important ca şi oţelul pentru industria de construcţii, Olchim este o întreprindere care contează nu atât la nivel regional, cât la nivel mondial.

Europa în sine, ca bloc economic, este în competiţie cu Statele Unite, cu China, cu Japonia sau Rusia. În agricultură, în energie sau petrochimie, sector în care activează Oltchim.

De fapt, aşa cum vede lucrurile domnul Ianc se şi acţionează la nivelul Uniunii Europene. În faţa degringoladei de care au fost cuprinse băncile din zona euro ca urmare atât a slăbiciunii statelor (Grecia), cât şi a căderii economiei (Spania, Portugalia, Irlanda) Uniunea Europeană a găsit soluţia intervenţiei directe în capitalul băncilor cu probleme.

Astfel, Fondul European pentru Stabilitate (aşa-numitul EFSF) a fost transformat într-un "braţ înarmat" bancar al UE, aşa numitul ESM (Mecanismul European de Stabilitate). Acest braţ bancar va putea interveni în mod direct în capitalul băncilor cu probleme din zona euro pentru a opri contagiunea în cazul în care există bănci care pot pune în dificultate prin căderea lor întregul sistem bancar în zona euro.

De ce nu ar lua fiinţă la nivelul Uniunii Europene, în condiţiile degringoladei cu c