"De ce nu poate fi adus un om de la Trezorerie la Paşapoarte astfel încât cine trebuie să-şi schimbe documentul să plătească şi să depună actele în acelaşi loc? De ce trebuie să facă mai multe drumuri la CEC sau la Trezorerie? De ce nu evaluaţi câte drumuri are de făcut un cetăţean pentru orice document oficial şi să diminuaţi numărul de bucle, să optimizaţi procesele? ". Ministrul, nu contează care, dar un tânăr ministru din de acum fostul guvern, ascultă politicos, dar parcă se uită prin tine.
Este limpede că ceea ce întrebi este ultima grijă pe care o are. Restructurări, programe cu Banca Mondială, mize mari. Potrivit înălţimii funcţiei, fiecare vrea schimbări din temelii. Când ai în subordine 25.000 sau 50.000 de angajaţi, nu poţi să gândeşti în termenii unui şef de birou care trebuie să mute doi angajaţi şi să înfiinţeze un nou ghişeu. Nu. Vrei programe strategice, eşti dispus să te "sacrifici" prin începerea unor proiecte de reformă care vor fi terminate de aici în 2015.
"Domnule ministru, asta puteţi să faceţi azi şi lăsaţi ceva în urmă - veţi fi omul care a scurtat drumul pentru cei care vor să îşi facă un paşaport. Veţi rămâne în istorie". Zâmbeşte, dar nu pricepe miza. Asta este joi. Vineri, vine moţiunea de cenzură şi guvernul cade. Nu va mai avea ocazia nici să înceapă măreţul proiect de restructurare cu Banca Mondială, dar nici să simplifice obţinerea unui paşaport sau a unui permis auto.
Nu este singurul. Ca un făcut, cine ajunge acolo sus, în biroul somptuos de 100 de metri pătraţi, nu stă să se gândească la chestiuni simple. Deşi realitatea le arată că nu au mai mult de câteva luni la dispoziţie de cele mai multe ori, înălţimea îi ameţeşte.
Jos, în stradă, oamenii sunt nervoşi că fac şapte drumuri pentru o hârtie, iar antreprenorii că stau la coadă să plătească taxe. Şi ce dacă? Acolo, în birourile de 100 de metri pătraţ
