Intrarea in vigoare a Normei 20/2006 a Bancii Nationale, avand drept scop "limitarea riscului de creditare", a declansat un intreg sir de dezbateri, toate aprinse. ?n centrul atentiei se afla Banca Nationala, invinuita fie ca vrea sa blocheze creditarea populatiei, fie ca vrea s-o restrictioneze. ?n realitate, insa, asa cum notam si miercurea trecuta, creditarea populatiei prin banci si
IFN-uri va continua sa creasca. Noile reglementari ale BNR nu vor face altceva decat sa reduca viteza de crestere. De ce recurge BNR la astfel de masuri? Vom vedea ca nu sufla in iaurt, asa cum si-au imaginat unii critici, si nici nu face din prudenta arta pentru arta.
Un lucru e cert: toti cei care s-au napustit sa judece Banca Nationala, recurgand la criterii afective, nu au vazut un fapt esential: ca anul 2003 a marcat, in Romania, un nou capitol in relatia bancilor cu populatia. A fost deschis drumul consolidarii si dezvoltarii unor produse financiare a caror importanta este cardinala: creditul de consum si creditul imobiliar. Practic, pana in anul 2003, cele doua tipuri de credite au inaintat cu o timiditate excesiva. ?n 2003, creditul de consum a facut explozii. A urmat creditul imobiliar. Cresterea a devenit periculos de rapida si BNR a fost nevoita sa intervina cu masuri de temperare.
De notat ca Banca Nationala n-a intervenit dintr-o data, in 2003, cu masuri dintre cele mai drastice. Dimpotriva, a inaintat pas cu pas, actionand in raport cu evolutia creditului si, mai ales, cu capacitatea reala a populatiei de a rambursa creditele solicitate. Normelor din 2003, aplicate incepand de la 1 februarie 2004, le-au urmat altele, in vara lui 2005, reflectate in Norma 10. Iar acum, in 2006, Norma 20 extinde Norma 10, cu unele modificari, la institutiile financiare nebancare. Consecinte? Dispare asa-zisul credit numai cu buletinul si se trece la o analiza riguroas