Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional

Când în cercul totuşi strâmt al poli­ti­ci­­e­nilor aflaţi la vedere nu se mai gă­sesc soluţii, apare formula magică a ieşirii din criză – guvernul teh­no­cra­ţi­­lor. Au aplicat-o Grecia şi Italia în ul­­t­i­­mele săptămâni; zona euro se afla la un pas de prăpastie, iar economii­le celor două ţări anunţau falimentul imi­­nent. Intrarea guvernării pe mâna nu­­miţilor tehnocraţi a permis trece­rea prin parlamentele de la Atena şi Ro­ma a programelor de austeritate im­­puse de liderii politici ai Uniunii Eu­­ropene. De fapt, conducerea efectivă a UE se reduce la tandemul Merkel-Sarkozy, numit Merkozy, nu doar pentru simplificare, ci pentru a ex­­­prima o realitate a momentului în evo­­­l­uţia UE. Conducerea a devenit de fapt unipersonală, ponderea decizii­lor ieşind din mecanismul afişat. Re­gu­lile sunt stabilite de Germania şi Fran­ţa şi sunt anunţate în cadrul unor re­­u­­niuni mai largi, la care în poza de "fa­­­milie" poate pune piciorul şi un Bă­sescu sau alţi şefi de stat fără pu­tere.

Criza a împins Europa spre o simplificare de facto a mecanismului de con­ducere, comisarii lui Barosso având tot mai mult un rol decorativ. Par­lamentul European macină şi el vor­be, dar a devenit o cutie de rezonanţă pentru orgoliile ţărilor mici sau a unor probleme care nu mai în­cap în agenda principală a "conduce­rii superioare" Berlin – Paris.

Modul rapid în care au fost "executaţi" Papandreou şi Berlusconi, în­lo­­cuiţi de tehnocraţi crescuţi în re­ţea­­ua Goldman Sachs, arată un trend în politica bătrânului continent. În Gre­­cia şi în Italia, spiritele s-au mai do­­molit, oamenii au înghiţit înaintea Sărbătorile de iarnă "tratamentul". Pansarea celor două ţări cu un flux de miliarde de euro a dat un răgaz scurt pentru marea operaţie de salvare a zonei euro. Chirurgii au pa­ci­en­tul pe masă, dar se tot