N-am eu nici o vină. Pluteşte ceva în aer. Cum plutesc mirii în tablourile lui Chagall.
Îmi fac loc printre cuvinte, cuvinte, cuvinte. Ici-colo, câte o propoziţie ca un gard viu, câte o frază ca un zid de beton. Substantivele levitează, verbele se înfig adânc în auz, adjectivele se preling, zornăie numeralele, mai sticleşte un oximoron, mai latră un adverb hămesit, mai zăboveşte un articol nehotărât, mai piuie o conjuncţie. Liane de interjecţii, până în luminişul punctelor de suspensie.
Un bâzâit continuu, ca sub liniile de înaltă tensiune, apoi flama unei explozii şi părţile de vorbire împrăştiate peste tot, la faţa logosului...
N-am eu nici o vină. Pluteşte ceva în aer. Cum plutesc mirii în tablourile lui Chagall.
Îmi fac loc printre cuvinte, cuvinte, cuvinte. Ici-colo, câte o propoziţie ca un gard viu, câte o frază ca un zid de beton. Substantivele levitează, verbele se înfig adânc în auz, adjectivele se preling, zornăie numeralele, mai sticleşte un oximoron, mai latră un adverb hămesit, mai zăboveşte un articol nehotărât, mai piuie o conjuncţie. Liane de interjecţii, până în luminişul punctelor de suspensie.
Un bâzâit continuu, ca sub liniile de înaltă tensiune, apoi flama unei explozii şi părţile de vorbire împrăştiate peste tot, la faţa logosului...