Când e vorba despre operaţii de inimă, dacă întrebi populaţia, cel mai des ţi se răspunde că intervenţiile pe inimă repară stenoza mitrală. Ştiu oamenii de pe zebră că asta e cea mai frecventă boală de inimă care cere intervenţia chirurgului. Explică acest capitol prof. dr Horaţiu Moldovan, şeful Secţiei de chirurgie cardiovasculară de la Institutul CC Iliescu Fundeni.
Boala se încaderază în categoria valvulopatiilor cronice dobândite. Inima are patru supape. De fapt, valve care asigură curgerea sângelui într-un singur sens. Valvele cordului stâng înseamnă valva mitrală, care face legătura între atriul stâng şi ventriculul stâng, lăsând să circule sângele numai din atriu în ventricul, şi nu invers. Cealaltă valvă, din partea dreaptă, este valva aortică, care face legătura între aortă şi cordul drept. Mai există valva tricuspidă şi valva pulmonară, dar care sunt mai puţin importante. Acum o vreme, dar nu e exclus nici azi, îşi făcea de cap streptococul betahemolitic de tip A. Acesta era un microb care producea reumatismul articular acut, cu infalmarea articulaţiilor. Însă streptococul betahemolitic de tip A dădea şi o infecţie generalizată. Acest microb atingea şi valvele inimii, care rămâneau inflamate. Stenoza mitrală urmează la ani lungi după infecţia reumatismală. Stenoza mitrală e cea mai fecventă boală din această categorie a patalogiei inimii. Reumatismul articular acut a dsipărut cam de prin 1960, dar au rămas consecinţele la valva mitrală. Valva mitrală atacată suferă o rigidizare, o îngroşare. Ţesuturile ei se fibrozează, deci se întăresc, aşa că valva mitrală se deschide insuficient, fiindcă acele componente anatomice ale ei se lipesc. Stenoza este o îngustare a orificiului valvei mitrale, care restricţionează curgerea sângelui din atriul stâng în ventriculul stâng.
Când e vorba despre operaţii de inimă, dacă întrebi popula
