Ar fi fost de aşteptat ca primele mesaje ale noului guvern, jumătate social, jumătate liberal, să se refere la cea mai acută problemă a României din ultimii trei ani- recuperarea locurilor de muncă distruse în criză.

Deşi ar trebui să fie prima temă a noii puteri, având în vedere dispariţia a 600.000 de locuri de muncă din decembrie 2008 încoace, nu au apărut planuri, strategii, şedinţe speciale de guvern care să arate ce are în minte noua administraţie pentru a impulsiona angajările.

Reduceri de taxe sau debirocratizare pentru firmele mici, cu până în patru angajaţi, ajutoare de stat pentru marii investitori, programe speciale pentru întreprinderile cu capital local, secătuite financiar şi fără acces la creditare. Nimic deocamdată.

Nesfârşite discuţii despre Ministerul Educaţiei, acuzaţii privind derularea proiectelor europene, cereri de audit la ministere, majorarea salariilor la stat, recuperări la pensii. Bun, este bine să te uiţi în trecut, dar ce facem cu viitorul?

După câteva idei răsfirate în programul de guvernare, în continuare niciun cuvânt despre ce are de gând guvernul în acest sector strategic.

Ziarul Financiar a arătat recent că economia a reuşit abia în martie 2012, potrivit datelor de la Statistică, să recupereze din punctul de vedere al numărului de locuri de muncă şocul TVA din iulie 2010.

După un minim de 4,1 milioane de salariaţi în toamna anului 2010, au fost create încă 100.000 de locuri de muncă, iar nivelul actual este de 4,2 milioane de salariaţi. Dar în cât timp? Într-un an şi jumătate. 18 luni pentru o opri scăderea şi pentru a relua creşterea numărului de joburi. În acest ritm, cele 600.000 locuri de muncă pierdute vor fi recuperate abia în şapte ani şi jumătate. Abia în 2020 va fi atins iar un număr de 4,8 milioane de salariaţi, recordul din decembrie 2008.

Dacă se menţine ritmul actual, atunci va