China se prezinta ca « atelierul lumii », se bazeaza pe o mana de lucru docila, bine formata, prost platita dar muncitoare, se orienteaza catre exporturi, Cunoaste o crestere economica vertiginoasa: 11 % pe an in medie intre 1998 si 2008. Economia socialista de piata face din gigantul asiatic o a doua putere economica mondiala. Orasele se modernizeaza, nivelul vietii se amelioreaza, dar inegalitatile se adancesc. In 2008 Beijingul este gazda Jocurilor Olimpice si ofera lumii imaginea unei tari bogate, moderne, ambitioase si dinamice.
Republica Populara Chineza a implinit 60 de ani la inceputul lunii octombrie. Structurata in primii treizeci de ani de existenta in jurul unei retorici ideologice marcata de autosuficienta economica si de un discurs anti – imperialist, Republica Populara Chineza si-a normalizat brusc relatiile cu comunitatea internationala in perioada anilor 70, in acelasi timp trecand la modernizarea economiei.
Este de o evidenta incontestabila: in deciziile care angajeaza comunitatea internationala, nu se poate imagina sa se treaca peste avizul Chinei. Aceasta tara este in masura sa detina o importanta considerabila in toate problemele politicii mondiale. Cu siguranta nu are profilul unei hiper puteri de natura imperialista, dar astazi are o pozitie importanta in tot ceea ce priveste deciziile internationale.
Este rezultatul a treizeci de ani de reforme, conduse de presedintii Deng Xiaoping, Jiang Zemin si Hu Jintao in mod special. Este in aceeasi masura si consecinta unei evolutii privind formele de deschidere economica catre exterior, care isi are radacinile infipte chiar in inima revolutiei chineze, dar a carei punere in practica a fost influentata de intregul proces revolutionar care caracterizeaza istoria moderna a Chinei de la preluarea puterii de catre comunisti in 1949.
Citeste portretele parintelui f
