Fac planuri de evadare. Trebuie să ies, până la urmă, de aici.
Peste Victoria Socialismului, s-a aşezat Victoria Capitalismului. Zac sub două victorii, ca în burta chitului, în aceeaşi beznă licioasă.
Aud pleoscăitul lunii căzând în ciorba aleşilor, în noile farfurii suflate cu aur, din vilele statului, de la Neptun. Aud cum foşnesc filele caietului de sarcini, cu care Protocolul achiziţionează un fotoliu de birou pentru urmaşii lui Ceauşescu: “Trebuie să fie din piele ecologică, să asigure atât prestanţă cât şi o poziţie confortabilă, iar pernele duble trebuie să ofere o senzaţie de scufundare”. Aud sticleţii din colivia pe care al treilea om în stat o poartă fudul pe umeri, în loc de căpăţână. Aud ifosele celui de-al doilea om în stat, ridicându-se ca baloanele cu heliu. Aud şi clinchetul carismatic al celor patru cuburi de gheaţă care se lovesc de pereţii unui pahar de cristal.
Niciodată în istorie o frază dintr-un banal caiet de sarcini n-a descris mai riguros o epocă, doar înşirând specificaţiile tehnice ale unui fotoliu: ”Trebuie să fie din piele ecologică, să asigure atât prestanţă, cât şi o poziţie confortabilă, iar pernele duble trebuie să ofere o senzaţie de scufundare”. Cinstitele obraze de latex, încremenite într-o singură expresie - de preocupare pentru binele poporului - se îngrijesc şi de berechetul dosului, locul de unde le vine prestanţa.
De parcă l-ar ţine în braţe, în fotoliul lor din piele ecologică, adormindu-l cu programe de guvernare, aleşii au reuşit să transmită şi norodului senzaţia ireversibilă de scufundare.
Fac planuri de evadare. Trebuie să ies, până la urmă, de aici.
Peste Victoria Socialismului, s-a aşezat Victoria Capitalismului. Zac sub două victorii, ca în burta chitului, în aceeaşi beznă licioasă.
Aud pleoscăitul lunii căzând în ciorba aleşilor, în noile farfurii suflate cu aur, din v
