Foto: Thinkstock Dacă în medicină s-a schimbat brusc macazul ca la un tren rapid dirijându-l pe o altă linie, apoi această modificare de terapie şi diagnostic s-a petrecut în cazul ulcerelor. A existat o lungă perioadă în care vinovat de ulcer era stresul. În banca acuzaţilor mai era pusă şi aciditatea prea mare.
În lotul de acuzaţi era şi fumatul, ca şi moştenirea din familie. Numai că, în urma cercetărilor unui profesor şi a doctorandului lui din Noua Zeelandă, principalul acuzat a devenit Helicobacter pilory, o bacterie, un microb, care a reuşit să modifice şi tratamentul.
Adică, pentru a omorî această bacterie, o lună de zile se înghiţea un medicament de temporizare a acidităţii, iar timp de 10 zile se administrau două antibiotice.
Prin ulcerele majoritare provocate de Helicobacter s-a schimbat şi paleta de simptome. Nu mai apare o durere ritmică înainte de mese, acea durere de foame în ulcerele care nu aveau drept cauză Helicobacter, durerea de stomac trecea când omul mânca. Dar peste o oră-două creştea din nou aciditatea şi durerea revenea cu forţă.
Ulcerele provocate de Helicobacter nu deveneau mai acute primăvara şi toamna. Astăzi, ulcerele pe bază de Helicobacter dau alte simptome de natură dispeptică, simptome nedureroase, acuzând mai ales o digestie grea.
Ulcerele provocate de bacterii se caracterizează prin instalarea rapidă a senzaţiei de saţietate. Practic, omul se satură după câteva furculiţe de mâncare. Bolnavii cu ulcer provocat de bacterii au balonări, râgâieli, bolboroseli în burtă şi astea nu prea sunt simptome de ulcer clasic. Alţii n-au simptome deloc, însă după ce iau 2-3 aspirine sau medicamente antiinflamatoare împotriva durerilor reumatismale se instalează hemoragia digestivă, iar endoscopia pune în evidenţă că este un ulcer mai vechi.
A crescut frecvenţa ulcerelor de natură medicamentoasă. Se ş
