Işi scoate cu repeziciune pantoful din piciorul drept, pantof fără şireturi. Intre degetul mare şi degetul al doilea ţine permanent o cheie. Cheia de la uşa camerei de cămin studenţesc unde locuieşte. Cele două măini ale tănărului arată ca nişte triste vreascuri. Numai os şi piele. Să nu-i fie de deochi de viaţă!
Işi scoate cu repeziciune pantoful din piciorul drept, pantof fără şireturi. Intre degetul mare şi degetul al doilea ţine permanent o cheie. Cheia de la uşa camerei de cămin studenţesc unde locuieşte. Cele două măini ale tănărului arată ca nişte triste vreascuri. Numai os şi piele.
Pe braţe nu şi-a găsit locul nici un muşchi, nici un strat de grăsime, nici un ţesut, doar pielea care imbracă osul. Aşa s-a născut, fără nici o musculatură pe măini. Nu poate face nimic cu măinile nici măcar să dea măna cu un nou cunoscut. Măinile ii atărnă pe lăngă corp neputincioase, fără nici o activitate. Biete crengi uscate sprijinite de trunchi. "Oamenii care mă cunosc imi apucă ei măna a «bună ziua», ştiu că eu nu am cum strănge măna altui om, nu am cum apuca nici măcar un bilet de tramvai." Pe perete, nişte tablouri doldora de talent.
Pictură rafinată cu simbol, cu simţire, prinsă in fiecare tuşă a pensulei. Le-a pictat cu picioarele. Pensulele le ţine intre degetele piciorului drept, cu piciorul stăng işi pregăteşte vopselele şi celelalte materiale pentru pictură. Marian Başa, pictorul cu degetele de la picioare pentru că măinile ii fuseseră descărnate de un destin nedrept. Este student in anul IV la Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti. Colegii lui pictează cu măinile, el pictează cu degetele de la picioare. Şi alţi artişti plastici ii admiră, alături de oameni obişnuiţi, picturile care te pun pe gănduri şi iţi aduc la suprafaţă sensibilitatea pitulată poate in colţul de suflet. Il intreb, dintre toate acţiunile pe care