Din notiţa biografică inserată în caietul de sală al montării cu Idiotul, după romanul lui F.M. Dostoievski, de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, aflăm că regizoarea lui şi co-autoarea dramatizării (împreună cu Ştefana Pop-Curşeu), daneza Anna Stigsgaard, a studiat preţ de vreo trei ani la Odin Teatret, sub îndrumarea celebrului Eugenio Barba.

De aceea mi se pare util că, înainte de orice fel de judecată de valoare asupra spectacolului, să reamintesc că Barba (cf. Casa în flăcări–Despre regie şi dramaturgie, Editura Nemira, Bucureşti, 2012) se slujeşte de sintagma context narativ, precizând deopotrivă că “numeroase sunt modurile de a trata în teatru” textul existent anterior. “Toate, însă, pot fi grupate în două tendinţe: a munci pentru text şi a munci cu textul ”. E cum nu se poate mai limpede că Anna Stigsgaard a optat pentru cea de-a doua variantă, adică pentru a munci cu textul. Or, potrivit mentorului său, aceasta “înseamnă a alege una sau mai multe scrieri, nu pentru a te pune în serviciul lor, ci pentru a extrage o substanţă care alimentează un nou organism: spectacolul.” Mai departe Barba precizează că “un text poate fi dezmembrat şi reorganizat într-o formă mult îndepărtată de original”.

Îndepărtarea de original

Păstrând proporţiile, cam acest lucru pare să se fi întâmplat în procesul de stabilire şi de definitivare a partiturii folosite drept suport literar pentru montarea clujeană. S-a pornit de la o serie de exerciţii de improvizaţie pe câteva momente socotite semnificative, altminteri bine alese, din romanul marelui clasic rus (acesta are, în funcţie de ediţie, între 800 şi 1000 de pagini). Secvenţele cu pricina au fost remixate, reordonate în funcţie de o ecuaţie destul de indiferentă la sintaxa epică şi la topica epică dostoievskiană anterioară. S-au reţinut scene- cheie precum cea a trenului, cea a maximului păcat comis de fiecare