Vicepremierul Dan Nica a afirmat că gestul fără precedent al FMI, de a ne finanţa deficitul bugetar, are legătură cu măsurile "credibile" luate de Executiv. Din păcate, cursul de schimb îi infirmă spusele, refuzând să scadă sub 4,2 lei/euro.

Ca să explicăm mai clar, dacă Executivul ar fi luat - măcar din greşeală - vreo măsură prin care să ajusteze eficient ceva, cursul ar fi trebuit să coboare la 4 lei/euro în acest an. Dar cum acest lucru nu s-a întâmplat, banca centrală n-a putut accepta o apreciere a leului pe acumulare de deficite.

Rata de schimb s-a repoziţionat, în prezent, totuşi departe de maximul de 4,35 lei/euro din prima parte a anului, la 4,2 lei/euro, fiindcă efectul salariilor şi pensiilor de stat mari a fost atenuat de reducerea consumului privat. Chiar mai mult decât se aştepta BNR, ca urmare a "accelerării" şomajului.

Într-o anumită măsură, această idee e validată de guvernatorul BNR, care a spus că "între 4,1 şi 4,3 lei/euro cursul este stabil", adăugând că "dacă avem 4,2 la mijlocul marjei e foarte bine". În acelaşi timp însă, Isărescu a avertizat că va deveni tot mai importantă corelaţia productivitate-salarii versus curs de schimb "Dacă nu ne ocupăm de ea, nivelul actual (de curs - n.r.) nu va mai fi unul bun".

Haideţi să ne oprim câteva momente asupra formulei la care face referire guvernatorul. Majorarea salariilor şi aprecierea monedei pot surveni concomitent doar cu condiţia unor sporuri de productivitate superioare acestora. Cu alte cuvinte, leul se poate întări numai în cazul în care creşterea productivităţii depăşeşte semnificativ avansul salariilor. Pe ansamblul economiei, în prima parte a anului s-au văzut însă reculuri, şi nu sporuri de productivitate. Iar veniturile bugetarilor şi pensiile nu s-au micşorat în paralel cu aceasta. "Noroc" cu diminuările de lefuri şi cu şomajul din sectorul