Vestea că poetul Oskar Pastior a fost colaborator al Securităţii s-a răspîndit ca un fulger în Germania. Cel care a lansat informaţia (într-o revistă de specialitate) a fost istoricul Stephan Sinnerth. După o călătorie de documentare la Bucureşti şi după verificarea arhivelor, Ernest Wichner a confirmat ştirea într-un articol din Frankfurter Allgemeine după ce, cu doar o zi înainte, Süddeutsche Zeitung anunţase deja vestea despre „Herta Müller şi Oskar Pastior, problematicul ei prieten“.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBFocus Online a publicat un articol de opinie semnat de Johanno Strasser (preşedinte al PEN-Clubului german). Foarte ataşat de prietenul său Pastior, Strasser califică toată povestea drept o „tragedie“ şi avertizează că ar fi nepotrivit să-l judecăm, postum, pe poet. Şi directorul editurii Hanser, Michael Krüger, îi ia apărarea într-un articol intitulat „Er bleibt mein Freund Oskar“ (Rămîne prietenul meu Oskar). Dincolo de reproşuri şi de pledoarii, rămîn actele descoperite în arhive. Potrivit cercetărilor întreprinse de Ernest Wichner (într-un articol din Frankfurter Allgemeine), Pastior, a cărui încarcerare într-un lagăr sovietic reprezintă chiar miza romanului Leagănul respiraţiei de Herta Müller, ar fi fost informator al Securităţii în perioada 1961-1968. Din dosarul de urmărire – mult mai voluminos decît cel de colaborare – rezultă că recrutarea s-a produs după eliberarea din lagăr. Urmărit de Securitate şi vulnerabil datorită homosexualităţii şi a unor „poezii antisovietice“, a acceptat pînă la urmă să semneze un angajament ca informator sub numele de Otto Stein. Cercetările de pînă acum – descrise în detaliu de Ernest Wichner – nu au scos la iveală nici o delaţiune, nici o turnătorie propriu-zisă. Ba mai mult – din rapoartele scrise