Să nu-i fie de deochi de viaţă!

"Iubim foarte tare filmele dvs., cu istorie. Mai daţi-ne filmele cu voievozi. Eu plîng, dar şi colegii mei la fel, la sfîrşitul filmelor cînd moare Mihai Viteazu şi cînd moare Mircea".

Să nu-i fie de deochi de viaţă!

"Iubim foarte tare filmele dvs., cu istorie. Mai daţi-ne filmele cu voievozi. Eu plîng, dar şi colegii mei la fel, la sfîrşitul filmelor cînd moare Mihai Viteazu şi cînd moare Mircea". Uluitor sunau cîteva zeci de mesaje primite în tipul emisiunii de la Antena 2 cu Sergiu Nicolaescu, cîteva zeci de mesaje primite de la copii între 8 şi 10 ani, care cu inima aşternută pe literele mesajelor spuneau cît de dragă le e istoria acestei ţări. Acestea erau mesajele copiilor români, iar alte sute de mesaje sosite în timpul emisiunii veneau de la oameni de toate vîrstele care spuneau apăsat că au crescut cu filmele despre istoria românească, făcute de maestrul Sergiu Nicolaescu, şi că şi-au crescut copiii în acelaşi spirit de dragoste pentru eroii istoriei ţării. Nu moare România! Semne bune. România nu poate să moară dacă există atîta iubire în rîndul poporului pentru istoria ei, pentru figurile strălucitoare ale trecutului românesc mai îndepărtat sau mai puţin îndepărtat. Şi nu moare România pentru că aceeaşi sămînţă de patriotism, iată, se dovedeşte a încolţi din generaţie în generaţie încă din sufletul de copil român. Chiar dacă există voci cu pofta parastasului, voci care parcă sînt mulţumite cînd prevestesc pasămite o boală continuă a poporului şi a ţării, care prevestesc precum corbii ca smoala venirea norilor. Şi nu este adevărat, fiindcă există acea Românie adevărată, nu pocită de fandoseala pesimistă a unora, fiindcă există români mulţi şi adevăraţi, poporul tăcut care năzuieşte, care-şi iubeşte pămîntul, care crede în viitorul acestei ţări, care se simte bine acasă şi care, iată, dă spre exem