Copiii din Băcioi au înconjurat biserica mănăstirii. Zeci de lumânări aprinse în mâinile micuților luminau, printre fulgii molcomi de nea, aleile întremate cu scânduri din jurul locașului de cult. Zgribuliți de frig, bătând din picioare și, mai șoșotind, au ascultat slujba religioasă. Nu aveau ei cunoștințe prea multe cu privire la soborul de ierarhi prezent la eveniment. La urma urmei, cine și-ar fi putut imagina ca la marginea județului Băcău să ajungă 11 dintre membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. “Părintele Adrian a făcut biserica din satul nostru, de la Băcioi, unde mergem duminica”, m-a lămurit unul dintre ei, “și la sărbători”, l-a completat un altul.

Cu toții, alături de zeci de preoți și sute de creștini, precum și stareți și maici din mănăstiri din toată Moldova, au venit să-l plângă pe Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Adrian Hrițcu, care a ales să-și doarmă somnul de veci în modestul cimitir de la Mănăstirea Pogleț. Aproape de mormântul părintelui Calistrat, fost duhovnic al maicilor de aici. “Îl cunoșteam, cum să nu?! Venea prin sat, ne dădea iconițe, stătea de vorbă cu noi”, și-au amintit copiii pe care, în anii petrecuți la Mănăstirea Pogleț, îi ajuta oferindu-le adesea daruri. Acum, modestei comunități de rromi din Băcioi le-a rămas biserica ridicată de IPS Adrian. Primul și singurul locaș de cult din această zonă uitată de oameni, dar binecuvântată de Dumnezeu. Providențial și minunat rămâne modul în care fostul arhiepiscop al românilor din Occident a ales să-și petreacă ultimii ani ai vieții în această așezare monahală, pe la începutul anilor 2000, când aici nu exista decât bisericuța de lemn, monument istoric din veacul al XVIII-lea.

“Înaltpreasfințita Sa venea aici după anul 2004, în fiecare vară. A fost impresionat de aceste locuri și de oamenii de aici pe care a ales să-i ajute. Mergea prin sat, vorbea cu oamenii. Er