Istoria scrisă şi, deopotrivă, memoria colectivă a Brugesului au mai păstrat dovezi vii ale credinţei, fascinaţiei şi ritualului.
Istoria scrisă şi, deopotrivă, memoria colectivă a Brugesului au mai păstrat dovezi vii ale credinţei, fascinaţiei şi ritualului.
Fiecare ceremonial de venerare a relicvelor Sfăntului Sănge al Măntuitorului, păstrate la Basilica Saint Basile din Bruges, cunoscută şi ca Basilique du Saint Sang, se deschide cu următoarele cuvinte: "Aş fi foarte fericit dacă vizita voastră s-ar datora nu numai curiozităţii turistice".
Pentru mulţi dintre noi, Bruges - Veneţia Nordului, cum i se mai spune - este renumit pentru Palais Provincial, Palais Gruuthuse, Catedrala Saint Sauver, Biserica Notre Dame, in care poate fi văzută statuia in marmură albă a Fecioarei, creată de Michelangelo, ca şi pentru dantelele şi diamantele sale. Aici insă, la Basilica Saint Basile, credinţa, legenda, fascinaţia şi ritualul se intălnesc sub semnul pietăţii şi al veneraţiei pentru sacrificiul Fiului Domnului, pe care il simbolizează Sfăntul Sănge. Legenda ne spune că in prima jumătate a veacului al XII-lea, Thierry dâAlsace, conte de Flandra, a construit o dublă capelă in inima Burgului Bruges, capelă pe care a dedicat-o Sfăntului Basile le Grand "docteur de lâElglise".
De-a lungul veacurilor, Basilica a cunoscut numeroase prefaceri, adăpostind astăzi numeroase comori de artă, precum marele Relicvariu in care sunt depuse relicvele Sfăntului Sănge, dar mai cu seamă statuia "Iisus păşind pe piatra rece" sau "Ecce Homo" şi, ceva mai departe, "Christ la mormănt". Aceste două statui sunt purtate la Procesiunea Solemnă a Sfăntului Sănge. Şi acum, după mai bine de trei decenii, oamenii locului iţi vor povesti cu emoţie că la 3 mai 1973, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, pe atunci cardinal episcop al Cracoviei,
