În loc să ţină conferinţe de presă cu prezentarea în detaliu a bilanţurilor pe 2010 a bugetului şi a atragerii de fonduri europene, autorităţile se luptă la nesfârşit cu legislaţia pensiilor speciale.

Deşi avea datele de acum şi în iunie 2010, când a fost elaborată hotărârea de guvern cu privire la recalcularea pensiilor speciale ale militarilor şi foştilor angajaţi ai Ministerului de Interne - un proces de altfel necesar, în condiţiile în care cheltuielile la acest capitol sunt de 1 miliard de euro pe an - guvernul a dat atunci norme care s-au dovedit inaplicabile.

Cine spune că ordonanţa adoptată vineri pentru a corecta hotărârea din vara anului trecut este aplicabilă şi că nu va necesita o nouă modificare? Nu ştim.

Ce ştim este că două dintre chestiunile esenţiale pentru funcţionarea economiei - execuţia bugetară şi atragerea de fonduri europene - sunt trecute cu vederea şi nu sunt dezbătute suficient.

În administraţia românească nu există exerciţiul simplu al raportării, al bilanţului. Ai adoptat un buget pentru 2010, haide să vedem acum, când avem cifrele finale pe 2010 - ce a ieşit, ce nu a ieşit, ce se poate spune despre fiecare capitol.

La fel, la fondurile europene. Dacă nu ar exista site-ul special de raportare făcut la cerinţele Uniunii Europene, nu ar şti nimeni câţi bani s-au absorbit, cine a atras banii şi ce contracte s-au semnat.

Nu ar şti că vestitul ministru al transporturilor Radu Berceanu, care tot timpul spunea că nu are bani, împreună cu succesorul său Ludovic Orban, care tot timpul dădea vina pe predecesorul său şi împreună cu Gheorghe Dobre, ministrul-fantomă pe care nimeni nu-l ţine minte că ar fi spus sau făcut ceva, au atras doar 1% în investiţii în infrastructură din toţi banii puşi la dispoziţie de Uniunea Europeană.

Cum Uniunea Europeană nu s-a amestecat şi în cerinţele de raportare ale utilizării