În ziua în care Angela Merkel câştiga, pentru a treia oară, cancelaria Germaniei, elveţienii au fost chemaţi şi ei la urne. Nu pentru alegeri, ci pentru un referendum, domeniu în care Elveţia e "specialistă". Într-adevăr, mai mult de jumătate din toate consultările de acest fel ţinute vreodată s-au organizat aici, din 2001 încoace numărul lor ajungând la 103! Duminică, 22 septembrie, elveţienii au răspuns la trei întrebări. Una privea abolirea serviciului militar obligatoriu: propunerea a fost respinsă de toate cantoanele. A doua consultare avea ca temă o lege federală referitoare la maladiile transmisibile: 22 de cantoane au fost de acord, 4 au fost contra. Cea de-a treia întrebare adresată cetăţenilor viza o modificare a legii muncii, care să permită liberalizarea orarului micilor magazine din refugiile de pe autostrăzi: 56% dintre elveţieni au fost de acord cu ridicarea restricţiilor care făceau imposibilă vânzarea 24 ore din 24 a oricărui produs în asemenea locuri. La noi, consultările directe ale poporului au fost foarte puţine, mai precis 13 cu totul, din 1864 încoace. Ce-i drept, şapte dintre ele s-au ţinut după căderea comunismului: două au vizat adoptarea şi, respectiv, revizuirea Constituţiei, iar două - suspendările lui Băsescu. Celelalte trei au vizat reamenajarea regimului şi a modului de scrutin. Astfel, în 2007, cetăţenii au fost întrebaţi dacă vor un sistem de vot majoritar în două tururi, dar, deşi cei care au spus "da" au fost mult mai numeroşi decât cei care au spus "nu", referendumul nu a fost validat, fiindcă pragul de participare nu a fost atins. Modul de scrutin s-a schimbat, totuşi, în anul următor, dar nu în sensul indicat de cetăţeni: s-a preferat struţo-cămila care a condus la Camerele obeze de azi sau care i-a făcut reprezentanţi ai poporului pe unii înfrânţi în c