Capitolul II. Valea Căutării
Zorii colorau văzduhul în roşu stins, ca mierea de eucalipt. Peştele Zburător îşi aşezase covorul de rugăciune cu faţa spre Mecca şi se ruga. Rabbi Abrabanel îşi pusese talitul, îşi înnodase filacteriile, se întorsese cu faţa spre Yerushalayim şi se ruga.
Nici unul, nici celălalt n-aveau cum să simtă frigul care muşca din fructele albastre de ienupăr. Îşi terminaseră rugăciunile şi, aşezaţi în faţa peşterii, trăncăneau.
- Uite Muntele lui Binladen, îi arată rabbi Abrabanel un pisc sângeriu.
- I l-a dăruit mullahul Nourallah, zise Peştele Zburător. Mă întreb pe unde umblă astăzi. O singură dată, cu mulţi ani în urmă, l-am zărit de departe. Foarte înalt, uşor adus de spate, cu bastonul în dreapta şi kalaşnikovul pe umărul stâng. M-am gândit mult la destinul lui înfricoşător.
- Unii zic că e mort şi împăiat, americanii mai cred că e pe aici, pe undeva, pakistanezii - ca să nu-i caute nimeni - zic că e în Iran. Ahmadinejad zice că-i la Washington.
- Rabbi, ce fel de om e acela care se scaldă în sânge?
- Mi-l amintesc la 17 ani, proaspăt însurat, în Jiddah, oraşul ăla frumos căruia i se mai spune Mireasa Mării. Avea o herghelie de cai acolo şi o herghelie de bolizi - îi plăcea viteza. Totdeauna i-a plăcut viteza.
- Omul a fost creat din nerăbdare, rabbi.
- Nu-mi plac proverbele voastre. Te lasă mereu în ceaţă.
- Nu e un proverb. Am citit în Ibn Talha, "Kitab al-'iqd al-farid".
- "Kitab al-'iqd al-farid" (Cartea neasemuitului colier) e a lui Ibn Abd Rabbih. Ar fi trebuit să ştii asta. Fiecare capitol are numele unei pietre preţioase. "Principele" lui Machiavelli a venit după o jumătate de secol şi nu mi-a mai spus nimic nou. Asta e cartea de căpătâi a tuturor sfătuitorilor de taină. A fost şi a mea. Hai, îndrăzneşte, întreabă-mă. Vei afla tot ce vrei să ştii. Încearcă-mă, Zbur
