În Sâmbăta Îngândurată de după Vinerea Plecării, un cameraman de la MSNBC a surprins pe peliculă fantoma unui Călăreţ al Apocalipsei traversând Piaţa Tahrir. Nu era călăreţul Triumfului (pe cal alb), nici al Martiriului (pe cal roşu), nici al Foamei (pe cal negru). Era Moartea, pe armăsarul ei palid, galben ca fumul de opiu. L-au prezentat telespectatorilor, au dat zoom, au făcut stop-cadru, s-au crucit, au întors pe toate părţile acel abur călare tivit cu flăcări. O să întrebaţi: ce fantasmagorie mai e şi asta? Vă spun că e singura certitudine, într-o zonă în care realitatea se naşte cu greu şi confuz, după ce freci bine lampa fermecată.
În ultimele zeci de ore, Preşedintele a mai aruncat răzvrătiţilor câte ceva: capul coruptului ministru al Finanţelor şi apoi întreg Comitetul Executiv al Partidului, inclusiv pe fiul său, Gamal.
Sucitul El Baradei a declarat mai nou că nu doreşte să candideze la apropiatele prezidenţiale, ci doar să rămână un simbol al schimbării (de parcă simbolurile ar ţine de sete). Cum se întâmplă în astfel de situaţii, se întretaie informaţiile "pe surse": că israelienii nu l-ar fi acceptat oricum pe El Baradei, din pricina simpatiilor lui pro-iraniene (?!), că americanii nu l-ar vedea cu ochi buni pe vicepreşedintele Omar Suleiman, considerându-l un maestru al torturii şi agent al Mossad (tortura ca tortura, în fond era în fişa postului, dar Mossad-ul…?!).
În schimb, a apărut în mijlocul protestatarilor Amr Moussa. Fost ministru de Externe, astăzi şef al Ligii Arabe, Moussa e mai mult decât o figură carismatică. În 2001, când împlinea 65 de ani, revista Time titra: "cel mai iubit funcţionar public din lumea arabă". Poate că tinerii protestatari nu ştiu că, atunci când l-a demis Hosni Moubarak, numele lui era pe buzele tuturor: jurase să n-aibă odihnă până nu rezolvă problema palestiniană (e şi astăzi pe agenda lui). Fapt