Când se înfundă vasele spre inimă şi nu mai curge sângele, provocând infarct, cardiologia intervenţională sparge cheagul cu o sondă dotată cu un balonaş ce se umflă. Sau, dacă împotmolirea pe vase este mai extinsă, se intervine cu bisturiul şi chirurgul cardiovascular deschide un alt drum sângelui prin grefarea unui vas colateral numit by-pass.

Sunt salvaţi de la moarte mulţi bolnavi de inimă. Se pune însă întrebarea: cum se salvează situaţia dacă e prejudiciată irigarea cu sânge a creierului din pricina îngustării arterelor prin depunerea de grăsimi sau din cauza blocării vasului cu un cheag.

Ei bine, cateterele cu balonaş pot sparge cheagul şi în cazul arterelor de la gât, iar chirurgia poate acţiona şi ea în cazurile mai complicate deblocând carotida înfundată. Circa 75% din sângele ce irigă creierul vine prin cele două artere din partea anterioară a gâtului, numite carotide. Ateroscleroza depune mereu aterom (depozit de substanţe grase şi de colesterol pe pereţii vaselor sangvine) şi micşorează secţiunea de curgere a sângelui prin aceste vase. Când analizele arată că depunerile au ocupat 70% din suprafaţa de irigare cu sânge, atunci trebuie intervenit. Chirurgul este chemat să evite accidentul vascular cerebral.

El secţionează artera de la gât în lungime, îndepărtează cheagul, răzuieşte depunerile şi stratul intern al peretelui arterei şi pune un petic de lărgire a vasului sau montează un stent, care ţine dilatat vasul. Mai există o metodă nechirurgicală, angioplastia. Prin această procedură se pătrunde cu cateterul un fel de sondă prevăzută cu un balonaş,care se umflă şi sparge cheagul. Apoi, se montează, tot cu sonda, un stent, un fel de armătură precum arcul spiralat de la pix, pentru a menţine lărgit vasul.

De vină pentru cheagul care astupă arterele de la gât de irigare a creierului pot fi bolile de inimă.