În vreme ce doagele realităţii româneşti sar pe rând, vel-logofătul Dragnea îşi vede tihnit de chiteala lui. Împarte ţara, ca să fie mai uşor de mântuit.
Regionalizare - da. Dacă-l întrebi de vorbă, tot norodul consimte. La ce îi profită? Ei, asta nu-i treaba prostimii.
Ceva-ceva însă tot a dezvăluit marele căftănit, în secretoşenia sa: că, dacă ţărişoara se regionalizează, fondurile europene vor fi strânse mai abitir. În asta şi stăm: avem judeţe, dar n-avem ocoale şi, mai păgubos, n-avem plase. În ce să ne toarne binefăcătorii noştri amar de bănet?
De-aia osteneşte Dragnea, să ne facă oameni. Te uiţi peste ce împarte - o ţară pitorească, mai mult calicie şi tâlhăret, vorba cronicarului.
Tocmitorul binelui obştesc, pe ai cărui umeri stau grijile ţării înşirate ca papagalii kakadu pe cracă, ştie el ce face. E scump şi la vorbă. I-o scoţi cu cleştele, ca pe măseaua de minte: "Judeţul este o structură bine organizată, astfel încât să se ştie nevoile fiecărei localităţi. Dar e mult prea mic să poată genera proiecte mari, de anvergură. Nu poate judeţul să genereze şi să gestioneze aşa ceva. În primul rând, este prea mic. Guvernul este prea mare. Şi atunci este nevoie de acest nivel intermediar, pus între judeţe şi guvern, regiunea (...) Regiunile le facem pe criterii funcţionale. Regiunea, odată făcută, să aibă acolo tot ce trebuie, toate resursele. Banii trebuie să plece de la Bucureşti la nivel regional, iar guvernul să se ocupe de politicile publice naţionale, nu să stea ministrul să dea cu bidineaua într-o şcoală sau să aprobe o alimentare cu apă". Frumos vorbeşte. Şi încă zice: ''Mai bine să-i spunem preşedinte de regiune, eu cu guvernator am o mare problemă, vreau ca România să rămână stat naţional unitar şi guvernator implică guvernare regională. Şi vreau să ne ferim de asta, pentru că nu vreau să croim un sistem care peste 10-20-30 d